Am plans si… am plecat

Emotii, plans si dragoste neconditionata

Iti mai aduci aminte de prima ta zi de gradinita? Nu? Sunt sigura ca-ti mai aduci aminte de prima zi la un job nou. Eu aproape acelasi lucru! :(

Ei bine am mari emotii cand ma gandesc ca peste cateva zile ma voi intoarce la serviciu dupa mai bine de doi ani de absenta. Imi este foarte greu….dar pana atunci ma obisnuiesc cu noul program si cu noile preocupari…

Nu stiu daca am apucat sa-ti povestesc, dar de o saptamana Mara merge la cresa, iar Teodora este deja grupa mare la gradinita.

Tocmai ce am lasat-o pe Teodora la gradinita, unde ii place foarte mult, se joaca, invata tot felul de lucruri noi si si-a facut multi prieteni. Pe Mara  o duc la cresa unde plange dupa „Mami” si merge la pipi non stop de cat de stresata este.

Am inceput de saptamana trecuta tocmai pentru a-i face acomodarea mai usoara..

Am mers, am vazut, i-a placut, dar ….o vrea pe Mami.

Am lasat-o doar pana la pranz acum la inceput si este foarte incantata ca mama ei vine „pima pima”.

Partea cea mai grea este dimineata! De cand se trezeste si pana cand ajungem la cresa este schimbata, sa tine numai dupa mine, este ganditoare si fara chef de joaca.

Cand intram in cresa deja incepe sa planga si vrea din nou la pipi si cu mami.

Mai stii articolul despre acomodarea Teodorei la gradinita: Bucurie sau cosmar – Acomodarea la gradinita – Partea I?

Mai stii interviul din articolul Bucurie sau cosmar – Acomodarea la gradinita – Partea II?

Te-au ajutat?

Sincer pe mine da, totusi credeam ca va fi mai usor de data aceasta, dar ceea ce este un sufletul unei mame cand isi lasa copilul prima oara cu bunica, bona sau cu educatoarea nu se poate descrie in cuvinte!

Piticul tau cum a reactionat in primele zile de cresa/gradi?

Mara face la olita de la un an si ceva. Chiar si noaptea se trezeste si spune ca vrea la pipi, dar luni, in semn de protest a facut si pipi si caca pe ea. M-am mirat, pentru ca ea uita sa spuna doar foarte foarte rar si in special cand mananca ceva ce-i place mult pentru ca este o mancacioasa. :)

Nu, nu am certat-o, nu i-am spus ca este rusine….ci am intrebat-o ce a vrut sa-mi spuna facand pipi si caca pe ea?

Si printre lacrimi  mi-a raspuns „Mami…Mami”.

Da, Mami stie ca-ti este greu. Si lui Mami ii este greu si-i este dor de tine. Mami te intelege, poti sa plangi, Mami este aici si te iubeste mult mult de tot. O tin aproape de corpul meu, o mangai, ii vorbesc si se linistete.

Partea cea mai draguta este ca atunci cand o intreb pe Mara daca vrea la cresa, la copii spune „ Da!” dar cand plec plange si ma doare atat de tare, si dupa ce inchid usa, plang …..

si plec pentru ca o iubesc

               plec pentru independenta ei,

                              plec pentru ca viitorului adult ce va fi este mult mai bine asa.

Imi iubesc enorm fetele si vreau tot ceea ce este mai bun pentru ele, dar simt ca cel mai important este sa-mi pregatesc copiii pentru viata, sa fie niste adulti responsabili. Aceasta este datoria nostra de parinti, nu?

Pot ramane acasa, sa stau cu piticele mele, chiar daca financiar va fi mai greu, ne vom descurca, dar eu simt ca asa este mai bine pentru ele.

Am un truc pe care-l folosesc de cand era Teodora in primul an de gradi!

Ii dau cu putin din parfumul meu pe hainuta de gradi si-i spun „Uite cand iti e dor de Mami mirosi aici hainuta (pe o manecuta un strop) si vei stii ca mami te iubeste si ca se gandeste la tine. Dragostea mea este AICI.”

Functioneaza!

Iti mai aduci aminte cat de important era mirosul tau pentru pitic cand era bebelus?

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Raman acolo undeva, in suflet pentru tot restul vietii!

Doamne si ce frumos miros bebelusii. As inventa un parfum cu acest miros! Imi este asa de drag!

Tu crezi ca exista mama buna sau mama rea?

Eu cred ca esti cea mai buna mama pentru copilul tau!

Iar daca piticul tau te-a ales inseamna ca esti cea mai potrivita pentru el!

Stiai ca ei ne aleg pe noi drept parinti?Da, asa este!

Asa m-am luminat si in acelasi timp m-am linistit si am aflat raspunsul foarte multor intrebari.

De ce crezi ca te-a ales piticul tau pe tine?

Eu recunosc ca am invatat foarte multe de la copiii mei si am evoluat foarte mult ca OM de cand sunt si Mama.

Am invatat sa iubesc neconditionat, am invatat sa ma joc din nou, am invatat sa traiesc si sa iubesc altfel, am invatat sa fiu EU fara sa-mi pese de ce spun ceilalti, de ce parere au despre mine, despre reactiile mele, despre alegerile mele…

Sunt EU si atat!

Tu cum esti?

Cum te-ai acomodat la serviciu dupa nasterea piticului tau?

Ce ai ales Buni, bona sau gradi?

Cum s-a comportat piticul tau?

Astept cu interes emailul tau. Abia astept sa-mi povestesti prin ce ai trecut tu.

Ma va ajuta sa trec mai usor prin acesta perioada foarte grea din viata mea.

Din dragoste,

 

 

„Copiii vostri nu sunt copiii  vostri.
Sunt fii si fiicele chemarii vietii la viata.
Vin prin voi, dar nu din voi.
Si chiar daca sunt alaturi de voi, nu va apartin.
Puteti sa le daruiti dragostea, dar nu si gandurile voastre.
Caci ei au propriile lor ganduri.”

                                                                      Khalil Gibran

Comentarii

comentarii

Comments: 7

  1. mihaela luni, 8 octombrie, 2012 at 09:19 Reply

    Buna Mariana,

    Este a doua oara cand “comentez”, prima data am sters tot, era prea trista experienta si nu am vrut sa descurajez. Acu spun pe scurt: a fost un cosmar primele 5 luni de gradi. L-am dus al gradi pe piticul meu la 1an jumate. Acum are 3 ani jumate si tot plange dimineata. Iar acomodarea la serviciu, desi fac ceva ce-mi place f. mult, a fost la fel destul de greu ptr. ca eram super stresata gandindu-ma la pitic. Insa mereu imi alinam durerea cu “asa e cel mai bine, e pe maini bune!”. Tresaream la fiecare apel, ca ma gandeam nu cumva sa fie de la gradi, sa nu fi patiti ceva (febra!). Si da, ai dreptate, doar o mama intelege ce inseamana sa-ti lasi copilul la o varsta frageda “in lume”. Si aici nu vreau sa subliniez ca mama este cea care are o problema cu anxietatea de separare, ci e mai degraba frica ca tot ce ai muncit prin stabilirea de reguli, principii alimentare se duc de cele mai multe ori pe apa sambetei. Stiu, am trait-o, e frustrant, dar cand nu sunt alternative, e mai bine asa din punctul meu de vedere – copilul sa mearga in colectivitate! Asa ca sunt alaturi de tine, si iti mai preiau din durerea ta! Suntem mame, nimic nu ne darama, doar ne incetineste putin cursul.

    • Mariana luni, 8 octombrie, 2012 at 20:24 Reply

      Buna Mihela,

      Imi multumesc mult pentru sustinere si sunt sigura ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine! Eu sunt o persoana foarte optimista si am mare incredere in instinctul matern al mamicilor!
      Am decis impreuna cu sotul meu ca cel mai bine pentru psihicul copiilor nostri este sa petreaca cat mai mult timp printre persoane de varsta lor, sa invete si sa se dezvolte impreuna.
      Recunosc ca este foarte greu, dar obresv la fetita cea mare care este deja in al treilea an de gradinita cat de mult ii place si cat de incantata este cand se trezeste dimineata.
      Cel mai dragut este ca pana anul acesta ne ruga sa fim primii care o luam iar acum ajungem cat putem de repede si mai vrea sa ramana sa termine desenul sau ce a inceput.
      Timpul le rezolva pe toate, doar sa avem rabdare, perseverenta si multa multa iubire.

      Doamne ajuta! Roaga-te sa-ti dea Dumnezeu putere si credinta! EL m-a ajutat de fiecare data si m-a luminat in toate deciziile pe care le-am luat.

      Multe imbratisari si ganduri bune,
      Mariana

  2. Mihaela Batranu luni, 8 octombrie, 2012 at 13:38 Reply

    Mi-a placut foarte mult articolul, mai ales ca sper din suflet sa-mi fie si mie de folos aceste trucuri, in viitor, ca noi inca suntem in grija lui mamaie.Ce mari si frumoase s-au facut motatele tale, un pup mare de la noi.

    • Mariana luni, 8 octombrie, 2012 at 20:27 Reply

      Multumesc mult, draga mea!
      Ma bucur tare mult ca-ti place ceea ce scriu si sunt sigura ca citind vei fi o mamica foarte informata si pregatita in tot ceea ce va urma.
      Multi pupici si imbratisari pentru toti,

  3. Gabriela vineri, 8 februarie, 2013 at 09:18 Reply

    Ma gandesc cu infrigurare la momentele astea… Noi deoamdata am ales sa stam acasa cu buni, dar momentele cand isi doreste sa fie aproape de copii ma fac sa cred ca e pregatit pentru gradinita. Bogdan al meu are 2 ani si jumatate si sta cu cele 2 bunici (alternativ) de la 7 luni. E obisnuit ca mami sa plece la servici si el sa ramana acasa, nu stiu insa ce reactie va avea cand il voi lasa la gradi…

  4. Maria sâmbătă, 16 martie, 2013 at 19:44 Reply

    Buna seara dragi mamici,

    Si eu am trecut prin aceasta experienta. Ilinca a mers la cresa la 1 an si 4 luni, acum are 5 ani si 3 luni, Prima luna a fost grea, a racit si a mers doar 5 zile adunate in acea luna.
    Mi se rupea sufletul cand o lasam, dar nu aveam de ales. Am inteles curand ca motivul pentru care era atat de greu eram chiar eu. Eu eram cea care suferea si se simtea vinovata ca o las la cresa si nu faceam decat sa ii transmit starea mea. Cand mi-am dat seama ca de mine depinde ca aceasta situatie sa se schimbe, lucrul acesta chiar s-a intamplat. Si ce credeti? Incepand cu luna urmatoare Ilinca nu a mai plans si eu am fost mult mai relaxata. Usor, usor cresa a devenit un loc unde Ilinca abia astepta sa mearga si unde si acum, cel putin o data pe luna trecem pe acolo sa le vedem pe doamne.
    Eu sunt de parere ca daca noi parintii depasim temerile si barierele pe care le avem, si daca ne acordam incredere orice situatie are solutie.
    M-as bucura daca experienta mea va va ajuta.
    Imbratisari si… bucurati-va dragele mele de tot ceea ce este frumos in viata, mamicile fericite au copii fericiti.

    • Mariana Balaban luni, 18 martie, 2013 at 09:48 Reply

      Multumesc mult si te felicit, draga mea pentru curaj si pentru mama ce esti. Ma bucur mult ca ne-ai scris si ca vrei sa ajuti alte mamici sa depaseasca mai usor momentul. Adevarat! Mamele fericite au copii fericiti! Este de tinut minte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


− 2 = doi