Bucurie sau cosmar – Acomodarea la gradinita – Partea a II-a

Daca in prima parte a articolului Mama de Vocatie | Bucurie sau cosmar – Acomodarea la gradinita – Partea I, ti-am povestit din experientele mele de mamica, acum sunt sigura ca specialistul iti va raspunde la intrebarile tale legate de prima zi de gradinita, si in plus vei primi cateva recomandari pentru a-i face acomodarea mai usoara piticului tau.

Pe D-na Consilier psihopedagog Angelica Sima am cunoscut-o avand nevoie de ajutor de specialitate, in adaptarea la gradinita a Teodorei (fiica mea cea mare).

Pe mine dumneaei m-a ajutat sa inteleg de ce copilul meu prefera sa-si petreaca timpul la baie pretinzand de 10 ori intr-o singura zi ca merge la pipi. Am invatat sa comunic cu copilul meu altfel, sa facem din reguli ceva placut, sa schimbam cateva obiceiuri care ne innebuneau pe toti in fiecare dimineata si in final sa transformam mersul la gradinita in ceva placut si un motiv de bucurie.

Totul este sa fii sincera in primul rand tu cu tine si sa recunosti ca esti si tu OM si ca ”nimic din ce e omenesc nu-ti este strain”.

Urmeaza cateva intrebari primite de la cititoarele interesate de acest subiect si raspunsul d-nei consilier psihopedagog, Angelica Sima.

1. Ce inseamna pentru copil prima zi de gradinita?

Este o perioada foarte dificila deoarece perioada anterioară a fost petrecută în mediul familial, împreună cu mama (de obicei primii 2 ani), cu tata, bunicii sau bona. Ocazional, s-a jucat cu alți copii în parc, la petreceri pentru copii sau în vizite. Singur, prima despărțire de mediul familial și intrarea într-un colectiv cu oameni necunoscuți, adulți și copii, este o trecere importantă.

2. De ce depinde dacă această trecere va fi una ușoară și plăcută sau una grea sau chiar traumatizantă?

Sunt trei factorii majori care pot influența atitudinea copilului în fața acestei schimbări majore:

a) Curiozitatea lui, spiritul investigativ care îl pot face să fie foarte interesat să cunoască alți copii, alt loc, alte jucării, alte activități. Acest lucru se vede de altfel de când copilul este foarte mic. El are mereu tendința de a se juca cu jucăriile altor copii, a le pune întrebări, a învăța jocuri noi de la ei. De asemenea, în relațiile cu adulții, se descurcă bine, nu este inhibat, îi privește în față, vorbește, pune întrebări. Un astfel de copil nu va întâmpina, probabil, dificultăți la intrarea în grădiniță și va fi foarte încântat de noul mod de a-și petrece timpul, va povesti acasă despre colegi, va cânta și va recita cele învățate și se va atașa de copii și educatoare.

b) Atitudinea mamei și a familiei.

Dacă mama:
- consideră grădinița un loc bun pentru copil…
- are încredere că va fi bine îngrijit …
- privește cu suspiciune personalul grădiniței
- se teme că cel mic se va putea îmbolnăvi
- va învăța cuvinte urâte…

COPILUL SIMTE atitudinea mamei sale atât din cuvintele ei, cât și dincolo de ele, în ceea ce ea simte și, inconștient, îi transmite.

Există situații în care mama este obligată să dea copilul la grădiniță pentru a-și relua serviciul. N-o face cu inima ușoară și nici de plăcere, ci de nevoie. Alteori îi este milă de copil, considerându-l prea mic pentru a avea un program fix, pentru a fi printre străini.

În aceste condiții, ea este cea care ar trebui să se obișnuiască întâi cu ideea grădiniței. Există și posibilitatea ca ea însăți sau alt membru al familiei să fi avut o experiență tristă legată de grădiniță. Aceste trăiri, amintiri, temeri influențează copilul.

c) Dependența de mamă sau, mai rar, de alt membru al familiei (bunica, mătușa, bona).

Există situații, nu puține, în care copilul nu acceptă să rămână cu altcineva. Fie pentru că mama a stat cu el de la naștere, fie pentru că cel mic a avut unele probleme și nimeni n-a avut curajul să-l lase în compania altcuiva, fie că mama n-a avut efectiv cu cine să-l lase. Este o situație specială pentru că, în acest caz, sociabilitatea copilului  este dezvoltată, el se teme de străini, nu acceptă să rămână cu ei, să se joace cu alți copii fără mama sau adultul protector.

Aici apar cele mai multe problelme legate de adaptarea la grădiniță.

Copilul nu poate deveni interesat de oamenii noi, de jucăriile și activitățile noi pentru că se teme. Singura lui preocupare este cum să evite această situație sau ce să facă pentru a ajunge mai repede înapoi în brațele mamei. De la plâns până la reacții somatice (dureri de burtă, vomă, febră), manifestări agresive, apatie, toate sunt întâlnite în astfel de cazuri.

3. Ce putem face pentru a-l pregati pe copil pentru prima zi de gradinita?

Sigur că este necesară o pregătire pentru această mare schimbare în viața copilului. Ar fi bine sa faceti urmatorii pasi:
- din timp, mama și ceilalți membri ai familiei să-l ducă să vadă grădinița unde va merge,
- mama va merge impreuna cu copilul să cumpere lucrușoarele necesare (ghiozdănel, rechizite, papuci, pijama etc.),
- mama trebuie să vorbească cu el despre program, despre activitățile din grădiniță.

Foarte bine este atunci când copilul cunoaște un alt copil din grădiniță, un prieten de joacă sau un vecin. Copiii care au frați sau surori în grădiniță se adaptează, de regulă, mai ușor, fiind ajutați de aceștia, duși împreună etc.

De asemenea, este important ca micuțul să-și exprime propriile gânduri, temeri, trăiri în legătură cu grădinița, să pună întrebări despre colegi, educatoare, jocuri și altele. Este bine ca părinții să încurajeze aceste discuții despre grădiniță înainte de momentul efectiv al începerii.

4. Exista jocuri care-l pot ajuta pe copil pentru a se obisnui la gradinita?

Da… jocul de-a grădinița este foarte util.

Copilul își pune ghiozdănelul, mama este educatoare, îl pune să coloreze sau să construiască din lego; daca sunt mai mulți copii care participă la acest joc este și mai bine.

 În special, fetițele iau adesea rolul de educatoare și le dau teme celorlalți copii, îi învață să danseze, să coloreze.

5. Care este cauza temerilor copilului?

În privința temerilor, ele au întotdeauna un motiv.

Pentru copil este important să vadă în educatoare un adult de încredere, cu care poate vorbi, căreia îi poate cere ce are nevoie și nu ca pe unul persecutor.

Mulți părinți și bunici sperie copilul cu grădinița,spunându-i: “O să vezi tu la grădiniță, n-o să-ți facă educatoarea toate poftele așa cum ți le fac eu!”

6. Sa-l lasam de la inceput program lung?

Mai ales pentru copiii care n-au mai rămas în altă parte și cu alte persoane până la grădiniță, este greu să petreacă atâtea ore fără mama. De aceea, uneori este necesară o perioada de acomodare în care copilul stă mai puțin la grădiniță (3-4 ore), urmând, ca după ce se familiarizează cu mediul să se treacă la programul normal.

7. Il ajuta jucaria preferata? Are nevoie de  ea la gradinita pentru a se adapta mai usor?

Unii copii își iau de acasă o jucărie preferată care să-i ajute să nu se mai simtă singuri.

Educatoare și personalul grădiniței au un rol foare important, fiind foarte pricepuți în a ajuta copilul să se integreze.

8. Este importanta relația părinților cu educatoarea?

Relaționarea dintre părinți și educatoare este foarte utilă, astfel încât parintii să știe ce se întâmplă cu copilul la grădiniță, ce îi place, ce refuză și să poată transmite personalului grădiniței informații despre copilul lor (sunt copii cărora le place foarte mult să danseze, altora le plac jocurile în aer liber, alții nu suportă anumite gesturi sau alimente).

Cu cât comunicarea dintre adulți și cea cu copilul este mai bună, cu atât șansele de reușită sunt mai mari.

9. Ce facem cand copilului nu-i place in gradinita?

În privința întâmplărilor nefericite, copiii care au suferit la grădiniță, nu s-au putut adapta, au fost rău tratați și refuză grădinița, au nevoie de un specialist care să reușească să afle ce simte copilul și cum poate depăși această traumă.

În cazurile cele mai rele, refuzul grădiniței se poate prelungi cu refuzul școlii, astfel încât, dacă sunteți într-o situație pe care simțiți că n-o puteți rezolva cu forțe proprii, nu stați pe gânduri!

Unele mici dificultăți trec de la sine sau cu timpul, pe măsură ce copilul crește, începe să înțeleagă și să se exprime tot mai bine. Altele, mai grave, nu doar că nu trec, dar se pot agrava producând diferite simptome (ticuri, fobii, negativism, retragere în sine, lipsa încrederii, coșmaruri, enurezis, manifestări somatice).

10. Când este un copil pregătit să meargă la grădiniță? La ce vârstă?

Mamele care se întorc la serviciu după concediul de maternitate pun această întrebare pentru că este nevoie de amenajări speciale pentru anul cuprins între terminarea concediului și cei 3 ani la care sunt primiți copiii la grădinițele de stat.

La grădinițele particulare, sunt acceptați copii de 2 ani și chiar mai mici.

Alte variante sunt bonele sau bunicii cu care copilul să stea de când mama își reia serviciul și până merge la grădiniță.

Sunt copii care se adaptează cu ușurință la grădiniță la 3 ani și chiar mai mici, și alții care întâmpină dificultăți în a se despărți de familie și la vârste mai mari. Mai importantă decât vârsta este capacitatea copilului de a-și petrece un număr de ore pe zi în afara familiei împreună cu alți copii și adulti.  Asta presupune ca el să poată comunica suficient de bine, adică să înțeleagă și să se facă înțeles, să poată accepta și respecta reguli, să poată mâncă și chiar dormi în alt loc decât acasă.

11. Ce efort presupune adaptarea la grădiniță? Cât de greu îi este unui copil?

Diferența dintre viața de până la grădiniță și cea de după ce a început grădinița poate fi foarte mare: copiii care în primii ani au stat doar cu mama, n-au intrat în relație cu alți copii și nici cu adulți. Pentru ei va fi o schimbare majoră să se vadă fără mama cu care până atunci stătuseră tot timpul. De asemenea, dificultatea unui copil este în funcție de gradul lui de independență și de anxietate. Copiii care sunt mai reținuți, temători, mai puțin curioși, se vor obișnui mai greu cu atâtea lucruri noi, diferite de cele cunoscute.

12. Există copii care nu se adaptează la grădiniță?

 Este o întrebare pusă frecvent de mamele care se află în dificultate, care se confruntă cu un eșec al adaptării, fiind în situația de a schimba grădinițele sau a încerca mai mulți ani la rând integrarea copilului într-o astfel de colectivitate.

Există copii care prezintă diferite tulburări, fie o anxietate foarte mare care nu le permite să se integreze în grupuri, fie un deficit de atenție sau probleme de comunicare. Pe de altă parte, întâlnim și copii “foarte sensibili”, puțin toleranți la frustrare, care nu suportă observațiile din partea educatoarelor, conflictele cu alți copii, nu pot reacționa, riposta, se simt extrem de vulnerabili.

Grădinița este primul spațiu de autonomie al copilului, primul loc în care stă singur și unde începe viața lui fără prezența permanentă a părinților. Este un spațiu în sine, fizic și psihic, cu care copilul, pentru a se adapta, este necesar să poată stabili o relație. Nu este doar un spațiu de așteptare pe perioada serviciului părinților sau până când cineva va putea lua copilul, ci este un spațiu pe care copilul îl investește într-un fel anume și față de care va avea anumite trăiri.

Pentru a se putea adapta la grădiniță copilul trebuie să poată pleca de acasă, să se poată separa de părinții săi pe perioada timpului petrecut la grădiniță. Să existe capacitatea copilului de a pleca și cea a părinților de a-l lăsa să plece.

Absența capacității de separare conduce adesea la:
- refuzul copilului de a mai merge,
- o stare de  angoasă și disconfort,
- o retragere a sa
- lipsa unei relații cu spațiul, colegii, educatoarea, jucăriile.

Copilul rămâne undeva la intrare, între casă și grădiniță.

Capacitatea de a se juca singur, de a-și găsi ceva de joacă, de lucru, de a avea o preocupare, o activitate în care să fie prins se dezvoltă la unii copii încă de la câteva luni, la alții în jur de 1-2 ani, iar la altii …mult mult mai tarziu….

 Asta înseamnă că există bebeluși care pot sta în pătuț și se pot juca de la câteva minute până la aproape o oră, trăgând de jucării, mutându-le dintr-o mânuță în alta, privindu-le, jucându-se cu păturica, propriile degete de la mâini și picioare și ce mai găsesc prin jur. Această primă joacă este însoțită de zâmbete, râsete, chiuieli, “cântecele” sau “discursuri” formate din înșiruiri de silabe și sunete.

În privința grădinței însă, este vorba atât de capacitatea copilului de a relaționa cu alți copii și alți adulți, lucru lesne de observat în parc sau în vizite, de modul în care reacționează la nou, existând copii care sunt foarte conservatori și alții care se simt atrași de jucării noi, cât și de capacitatea de a se separa pentru un timp de mama sau familie în general.

13. Cateva recomandari pentru mamici, tatici si bunici….

De obicei, sunt copii care se îmbolnăvesc ușor și, din aceasta cauză, lipsesc de la grădiniță, care devin sensibili și se simt nedreptățiți de educatoare sau agresați de ceilalți copii, care au perioade în care plâng din nou dimineața, le spun părinților că este rău la grădiniță sau nu le place, pentru care fiecare început de an sau de semestru readuce problema plânsului și refuzului de dimineață în care imploră părintele să nu-l mai ducă, uneori și al unor afecțiuni somatice, cum ar fi voma, lipsa poftei de mâncare, insomnii, coșmaruri nocturne, apatie, tristețe, violență. Sunt semnele unei suferințe pe care cel mic o simte, al unei părăsiri, al unei lipse de iubire și apropiere din partea grădiniței, unei lipse de relații cu ceilalți copii și unei indiferențe față de jucăriile, jocurile și celelalte activități de acolo.

Această stare nu depinde în niciun fel de tipul grădiniței, de cum sunt educatoarele sau de cât este de dotată grădinița. Părinții pot fi încântați de dotările grădiniței, de limba engleză sau de alte opțiuni, iar copiii să nu reușească să le aprecieze pentru că, pentru ei, “la grădiniță” este opusul lui “acasă” sau echivalentul lui “fără mama”.

Având în vedere aceste aspecte ale dezvoltării copilului și ale drumului său de la dependența de familie și de mamă la independență, la curiozitate și la dorința de nou, putem să ne gândim cum să ajutăm un copil să se poată desprinde de mama, pentru câteva minute când este mic, să-și găsească de joaca când este singur în cameră sau să rămână cu o altă persoană, într-un alt loc, pentru a pregăti mersul la grădiniță.

Cu cât această trecere se face mai lin, cel mic are șanse mai mari să o accepte!

Povesteste-mi prin ce ai trecut tu?

Ce a insemnat pentru tine si piticul tau prima zi de gradinita?

Cum l-ai ajutat pe piticul tau sa se acomodeze?

Haide sa invatam unele de la altele si sa le/ne facem viata mai usora!

Nu uita ca sunt aici!

consilier psihopedagog, Angelica Sima

    e-mail: angelicasima@yahoo.com

Cu prietenie,

Comentarii

comentarii

Comments: 3

  1. Ana M vineri, 21 septembrie, 2012 at 16:19 Reply

    Buna Mariana, cum a fost la voi pana la urma? S-a rezolvat in sensul ca cea mica nu mai are nicio problema?
    La noi a fost foarte greu cu gradi iar acum vad ca se continua si la scoala, asa ca m-ar interesa tare mult o parere.

    Cu drag,
    Ana

    • Mariana Balaban sâmbătă, 22 septembrie, 2012 at 07:18 Reply

      Ana, in cazul nostru s-a rezolvat problema. Teodorei chiar ii place acum la gradi, dar am mers la consiliere si am aflat ce nu-i placea de fapt. Am avut de “lucrat”, dar acum Teodora este al copil. Cred ca cel mai ok ar fi sa iei legatura cu psihologul scolii sau cu Dna Angelica Sima. Daca ai nevoie de ajutor te rog sa-mi spui. Rabdare si perseverenta! Cu prietenie, Mariana

  2. mariana M miercuri, 3 octombrie, 2012 at 09:57 Reply

    buna am o fetita de 4 -9luni e prima data la gradinita in prima zi nu a plans a fost ok iar acum plange in truna si imi spune ca ia fost dor de mine si sa vin sa o iau repede nu mai stiu ce sa mai fac ajutatima datimi un sfat va rog frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


7 × = treizeci cinci