Cum a reusit un simplu instalator sa-si trimita copilul la studii in Anglia?

Stiu ca-ti este foarte greu si ai nevoie de ajutor si de incurajari!

Stiu ca ai atatea pe cap incat numai la tine nu mai ai timp sa te gandesti!

Stiu ca totusi visezi cu ochii deschisi ca intr-o buna zi sa poti sa-ti petreci mai mult timp cu familia, sa ai mai mult timp pentru tine, sa mergi la sala, la cosmetica, la masaj, sa-ti duci copii la cursuri faine si sa mai ai totusi si timp pentru tine si pentru pasiunile!

Ca sa vezi ca se poate, m-am hotarat astazi sa-ti spun POVESTEA TATALUI MEU care este un model pentru mine. De ce? Haide sa-ti spun povestea lui!

Tatal meu este al sapte-lea copil al unor o oameni simpli de la tara. Bunicul meu, a murit cand tatal meu avea doar sapte ani. Era sigurul care aducea bani in casa facand comert cu diverse.

Bunica a ramas singura cu sapte guri de hranit si fara nici o sursa de venit.

Tatal meu isi aduce aminte cu emotie cum se bateau pe stevie fripta pe plita cu mamaliga si cum se distrau glumind ca este ceva in mancare pentru a manca si portia celuilalt.

Cand tinem cure de slabire prin liceu, iar el se straduia sa cumpere mancare cat mai multa si cat mai buna, se supara foarte tare ca refuzam sa mananc.

Abia acum am reusit sa inteleg multe, multe momente in care poate l-am judecat.

Bunica s-a chinuit foarte tare, suferea mult si numai ea stie de cate ori adormea fara sa manance nimic. Dar, cu greu, au crescut toti mari, s-au ajutat unul pe celalalt sa ajunga la Bucuresti, sa invete o meserie. Altii au ales sa ramana in sat, sa se casatoreasca si sa-si faca un rost acolo.

TATAL meu a invatat sa fie instalator si chiar a reusit sa ajunga prin foarte multa munca un foarte bun profesionist in acest domeniu.

S-a casatorit de foarte tanar cu MAMA mea, o femie buna, linistita, supusa si foarte frumoasa, care in putin timp i-a daruit doi copii, eu si fratele meu Daniel, cu un an mai mic si dupa mai bine de 13 ani pe sora mea Gergiana despre care ti-am povestit in articolul Febra bate filmul, ca este studenta la medicina in Anglia.

Cum crezi ca un simplu instalator a reusit sa-si trimita copilul la studii in Anglia?

Foarte simplu: MUNCA, AMBITIE, PERSEVERENTA.

Imi aduc aminte cum in copilarie tatal meu dupa serviciu isi lua geanta cu scule in spate, ce era foarte grea si merge sa faca lucrari particulare.

Ajungea tarziu, manca isi facea calculele pentru a doua zi si de multe ori adormea pe fotoliu.

Doar duminica era zi libera si imi aduc aminte cu drag cum ne jucam fotbal in casa, cand era vremea urata, cum jucam sah sau ieseam sa ne jucam afara diverse jocuri.

Sunt momente atat de dragi ale copilariei mele!

Luni o lua de la capat, dar in timp prin munca si pentru ca are stofa de sef a ajuns sef de echipa, reusind sa mobilizeze oamenii din subordine sa finalizeze blocuri intregi  la termen, sa-i motiveze, dar si sa-i recompenseze pentru munca lor.

Un mare compromis pentru el a fost sa plece in Germania la lucru pentru 6 luni. A fost foarte greu pentru el si stia asta. Urma sa-si gateasca singur, sa-si spele singur sa fac cumparaturi etc…dupa foarte multe ore de munca.

A plecat cand sora mea Georgiana abia se nascuse si s-a chinuit ingrozitor de tare si ne-a dus dorul.

La intoarcere a decis sa schimbe toti banii munciti cu mare chin, la negru, pentru a obtine un curs mai bun, dar din pacate a pierdut toti banii.

Acesta a fost sigura data cand mi-am vazut tatal plangand. De fapt a doua ora, prima a fost cand a murit bunicul meu din partea mamei, cu care avea o relatie foarte speciala si care a fost pentru el tatal pe care l-a pierdut prea devreme.

Si-a revenit si a luat-o de la capat, dar nu am vorbit niciodata despre asta.

A muncit foarte mult, a stans bani, a facut scoala de soferi si a cumparat o masina la mana a II-a. Dupa putin timp a ajuns la concluzia ca trebuie sa renunte la serviciu, pentru ca-i ocupa foarte mult timp si avea cereri foarte mari de lucrari pe care nu le putea onora.

A luat acesta hotarare, chiar daca avea  trei copiii acasa de cresut si atatea obligatii.

A luat acesta hotarare pentru ca a avut intotdeauna o mentalitate de invingator, chiar daca nu i-a fost usor.

A luat acesta hotarare pentru ca si-a dorit intotdeauna sa-si depaseasca conditia si A REUSIT!

A muncit din greu si a strans bani cat sa cumpare un teren cu o  casa veche.

Nu ne povestea noua foarte multe, pentru ca nu si-a dorit niciodata sa ne incarce cu probleme. Incet, incet s-a apucat de construit, cu bani putini, cu sacrificii si iar si iar munca.

Abia astazi cand construiesc si eu imi povesteste ca a trecut si el prin atatea si atatea provocari ale vietii.

S-a finalizat constructia in cativa ani si pentru ca era o perioada foarte propice inchirierilor, a inchiriat-o.

Putea foarte bine sa se multumeasca cu atat, sa se lase de serviciu si sa sta acasa linisitit si fara stress, dar a luat-o iar de la capat si tot asa a mai construit o casa.

S-a oprit totusi aici…si astazi si ma ajuta SA-MI IMPLINESC VISUL!

Munceste cot la cot cu muncitorii, de dimineata pana seara, alerga dupa materiale cat eu si sotul meu suntem la serviciu…, face tot ce este omeneste posibil pentru a-si sprijini familia.

Saptamana acesta TATA a implinit 57 de ani si sunt foarte mandra ca este tatal meu si ca i-am mostenti acesta latura de luptator,  si ii multumesc cu toata fiinta mea ca a fost, este si sunt sigura ca va fi alaturi de mine si de familia mea in continuare.

Ii multumesc pentru  toate lectiile de pana acum, si ca m-a invatat SA LUPT, SA FIU PUTERNICA SI OPTIMISTA!

Ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca mi-a dat niste parinti minunati, care au facut o ECHIPA atat de buna impreuna si care AU INCREDERE IN MINE, chiar daca uneori nu au fost de acord cu deciziile mele, m-au lasat sa FAC PASI IN VIATA, uneori gresiti, uneori corecti, dar care M-AU AJUTAT sa fiu EU CEA DE AZI.

Mai este putin, doar foarte putin si-ti voi povesti cum imi voi implini VISUL si le multumesc pentru ajutor tuturor celor care m-au ajutat pana acum neconditionat, si nu in ultimul rand le multumesc pentru ca, CRED IN MINE SI SUNT ALATURI DE MINE.

Concluzia?

MUNCA, PERSEVERENTA, AMBITIE, CURAJ, CUMPATARE.

GANDIRE POZITIVA.

Nu conteaza care sunt scuzele tale, nu conteaza cat de imposibil ti se pare visul tau!

Viseaza! Crede! Indrazneste!

Cu drag,

 

 

 

PS: Spune-mi care este visul tau? Sunt sigura ca povestea ta va ajuta alt VIS sa se TREZEASCA LA VIATA!

Comentarii

comentarii

1 comment

  1. Mihaela Batranu luni, 19 noiembrie, 2012 at 14:02 Reply

    Iti spun sincer ca mi-au dat lacrimile, foarte frumos, sa ne traiasca parintii si sa ne bucurami unii de altii pana la adanci batraneti, cred ca orice copil isi doreste asta si copii nostri la fel..si tot asa….asta inseamna sa fim o familie mare si unita.Fiecare este mandru de parintele lui….indiferent de varsta pe care o avem tot copiii lor suntem pana la adanci batraneti si noi avem de invatat de la ei tot pana la adanci batraneti.Felicitari tuturor parintilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


7 + doi =