Povestea nasterii Teodorei si cum de am acum un copil sanatos

Buna, draga mea,

Tocmai ce am avut o intanire cu o mamica de gemeni, care a trecut prin mari incercari. Imediat dupa ce si-a adus copii pe lume a fost la un pas sa-i piarda. Dumnezeu a  ajutat-o, i-a dat aripi si forta pentru a lupta alaturi de micutii ei. Mi-au dat lacrimile cand i-am auzit povestea. O poveste de suflet…pe care o sa o rog sa ti-o spuna candva…

Ascultandu-i povestea am realizat impreuna ca acelasi medic ne-a ajutat enorm.

Sa-ti spun povestea nasterii fetitei mele Teodora care are aproape 6 ani si care datorita Dnei Prof. Doctor Stoicescu de la Maternitatea Polizu este astazi un copil normal.

Sunt o femeie foarte norocoasa, care imediat ce si-a dorit un copil, Dumnezeu m-a si auzit si mi-a daruit-o pe fetita mea Teodora.

Am avut o sarcina foarte usoara, am mers la serviciu pana la aproape 8 luni. Nu am stiut ce este o contractie pana la nastere. Totul a evoluat ca la carte, am mers la ecograf doar de 3 ori si lunar la controalele de rutina. Analizele erau perfecte, copilul dezvoltat normal, asa ca nu am avut nici o emotie! Medicul avea raspunsul la toate intrebarile mele, comunicam foarte bine si stabilisem ce si cum vom proceda.

Teodora a ales sa se nasca intr-o duminica seara, bineinteles, natural.

Mi s-a rupt apa. Mi-am sunat medical care mi-a spus sa merg la spital. Am ajuns, m-a consultat medical e garda si avem deja dilatatie 2. L-am sunat pe medic, au discutat intre ei medicii si m-au dus intr-o rezerva si mi-au pus niste perfuzii. Nu am intrebat nimic…am avut incredere in medicul meu.

Dupa mai putin de 1 ora deja contactiile deveneau mai dese.Avem dilatatie 6. Imi cumparasem minunata trusa pentru epidurala, stabilind eu cu mine ca o voi folosi doar daca nu voi mai suporta durerea. L-au sunat pe medic, dar medicul nu mai raspundea. Speram din suflet ca este pe drum… L-am tot sunat si nimic. Eram atat de speriata si atat de dezamagita…

Trebuia sa ma mobilizez si sa fiu puternica pentru copilul meu. Se apropia marele moment, iar medicul meu caruia ii dadusem o gramada de bani mergand la cabinetul sau particlar pe toata perioada sarcinii nu dadea nici un semn de viata. Nu am crezut ca voi fi pusa in situatia de a naste cu medicul de garda.

Venise momentul! Copilul meu vroia sa se nasca, iar medicii din jurul meu nu aveau curajul de a ma ajuta. S-au uitat la mine si m-au intrebat ” Ce facem, mai asteptam? iar eu cu o putere si o forta care numai Dumnezeu mi-a dat-o le-am spun ” Nu, nastem, nu-l mai asteptam pe doctor!” …in 5 minute fetita mea s-a nascut! Nu o sa uit niciodata acel moment minunat! Numai o mama il simte si …..din acea clipa totul se transforma si capata alt semn…nascandu-se INSTINTUL MATERN pe care il dezvoltam de la conceperea bebelusului nostru, cand ne protejam instinctiv burtica.

De cate ori nu te-ai trezit cu mana pe burtica in locuri foarte aglomerate, unde nu te simti protejata? De cate ori in mod instinctiv cand cineva se apropia prea mult de tine cand erai insarcinata, nu te-ai trezit protejandu-ti burtica!

Da, si sa-si spun care a fost durerea cea mai mare? Medicul meu a venit abia dupa ce toate proceduri erau terminate, suparat rau pe medicul de garda si incercand sa ma faca sa ma simt vinovata ca am nacut eu atat de repede.

Eram dezamagita, scarbita si frustrata ca pentru  marele medic ce credeam ca este, CONTAU BANII nu faptul ca EU, PACIENTA LUI SI COPILUL MEU SUNTEM SANATOASE!

Draga mamica, ai incredere in tine si  in INSTINCTUL TAU si Dumnezeu iti va da puterea de a trece peste toate provocarile! Nu esti singura! Esti puternica si ai ceva special, esti mama si tu simti cel mai bine ce este mai bines a faci!

Citisem foarte mult, atat carti scrise de romani cat si carti scrise de americani ,englezi ….si am gasit foarte multe abordari uneori contradictorii. Nu stiam cum este mai bine sa fac! Nu stiam ce sa aleg pentru copilul meu! Discutasem cu prietene ce aveau copii, citisem pe forumuri…dar nu eram total de acord cu ce gaseam.

Dna. Prof. Doctor Stoicescu a venit sa-mi vada copilul si avem o lista de intrebari. Mi-a raspuns foarte prompt si cu foarte mult profesionalism la intrebari, apreciind efortul meu cu un zambet bland de admiratie. Mi-a spus ca trebuie sa-mi ia copil pentru un control mai amanuntit, fara sa-mi spuna despre ce este vorba.

Au fost cele mai lungi minute din viata mea. Imi era teama si in acelasi timp ma simteam ca o leoaica intr-o cusca. Am asteptat 30 de minute … nu am mai rezistat si am pornit in cautarea copillului meu.

Chiar daca nascusem cu doar cateva ore inainte, mergem foarte bine si m-am descurcat minunat cu urcatul scarilor! Avantajul nasterii naturale… si sa nu mai vorbesc ca am avut laptic la doar 2 ore dupa nastere! :0

Mi-am gasit copilul, iar Dna Doctor mi-a explicat ca i-a facut o ecografie la sold, si nu a vrut sa ma sperie fara rost, dar acum ca i s-a confirmat ceea ce credea, ma roaga sa-i pun doua scutece unul peste celalalt timp de 1 luna si sa revin la control.

Da, fetita mea era suspecta de displazie de sold. Gasesti aici detalii http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/displazie-de-sold-la-copii. Atunci m-am speriat, nici nu stiam prea bine despre ce este vorba. Mi-a explicat si in timp a constientizat cat de important  a fost ochiul sau vigilent, al specialistului ce-si face treaba cu pasiune.

Daca displazia de sold este descoperita la varste fragede, are toate sansele de a se vindeca.

Mergem in fiecare luna la control, iar la 6 luni am incetat sa-i mai pun doua scutece, deoarece copilul meu era perfect sanatos, doar a insistat sa nu o pun niciodata in premergator si sa nu o ridic in picioare pana cand nu va dori ea sa o faca.

Asa am facut, iar Teodora este un copil normal, ce merge perfect!

Am vrut sa-ti spun povestea mea pentru ca vreau sa stii ca nu esti singura, sunt aici pentru a te ajuta si a te incuraja. Am trecut poate prin experiante similare, ne-am bucurat si suferit alaturi de micutii nostri dragi si impreuna putem face lucruri foarte frumoase, ne putem ajuta si sprijini atunci cand ne este greu.

Te rog, daca ai o poveste pe care vrei sa o impartasesti cu celelalte mamici din comunitate, sunt sigura ca povestea ta va ajuta o alta mamica sa treaca peste momentele grele, sa nu se simta singura si neajutoara.

Numai impreuna, invatand unele de la altele putem face lumea acesta mai buna, mai frumoasa si mai fara griji. Eu, astazi, dicutand cu Diana, mamica gemenilor, am ras, am plans si ne-am adus aminte de momente grele, frumoase si delicate din viata nostra.

Nu ne mai vazusem niciodata, dar am descoperit sa avem foarte multe in comun, iar copiii nostri ne-au ajutat sa ajutam si alte mamici sa se descopere, sa nu se simta singure si sa faca ce le place tot restul vietii lor.

Eu, Diana si alte mamici ce ti le voi prezenta in  curand, ne-am descoperit vocatia prin lectiile date de copiii nostri. Tu ti-ai descoperit vocatia? Stii care este lucrul cel poti face  ore  si nopti intregi fara sa obosesti?

Asculta-ti inima, draga mea si scrie-mi prin ce treci. Si eu am trecut prin ce treci tu, iar daca te pot ajut, iti promit sa o fac.

Promit confidentialitate.

 

Te imbrartisez cu mult drag si iti multumesc ca esti alaturi de mine!

Cu mult drag,

Marian Balaban

 

PS Astept comentarile tale si povestea nasterii piticiului tau drag.

Spune-mi cum ti s-a schimbat viata de cand esti mamica si ce-ti doresti tu mai mult pentru tine si puiul tau drag.

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


trei + = 12