Suflet de mamă!

Astăzi am lăsat puțin rețetele, dar nu si gătitul :) și-ți scriu ceea ce simt chiar acum.

Nu știu cum faci tu cu toate treburile casei, dar mie îmi ocupă toată ziua, iar pentru sufletul meu și pasiunile mele sacrific nopțile.

Eu am decis când eram însărcinată cu Mara (în 4 luni) să intru în concediu de risc maternal deoarece aveam probleme cu sarcina și asta a fost singura soluție…mai ales având experiența de care ți-am povestit în „Mamă de Vocație | Am plâns partea a II-a”.

De atunci (mai 2010), nu am mai mers la job, dar tot timpul pe care l-am avut ”liber”, l-am dedicat cititului.

Mie fetele îmi umplu ziua și viața de bucurie, dar și de responsabilități.

Îmi face plăcere si mă simt împlinită când la sfârșitul zilei am reușit să fac tot ce mi-am propus, iar ele dorm ca doi ingerași.

Recunosc că mă simt frustrată atunci când nu citesc nimic sau nu fac nimic din ceea ce mi-am propus să fac pentru relaxarea mea.

Fetițele mele sunt încă mici și este foarte solicitantă meseria de mamă la această vârstă, deși observ că fiecare vârstă are provocările ei… mai blânde sau mai puțin blânde :).

Teodora a început deja să-mi pună tot felul de întrebări la care cu tot cititul și instinctul meu nu știu cum ar fi mai potrivit să-i răspund. Și îi spun sincer, mami nu știe acum acest lucru, dar promite că citește și-ți răspunde când află. Și spre uimirea mea, înțelege….și recunosc, căutăm apoi împreună pe internet răspunsul la unele întrebări. Mă întreabă de exemplu, ce animal mănâncă pește? Chiar nu știu, și nu vreau să induc copilul în eroare. Mai bine căutam și aflăm!

Tu ai timp pentru tine și pasiunile tale?
Ai timp să ieși în oraș cu o prietenă măcar o dată pe lună?

Te-ai gândit că poate atunci când ești nervoasă și țipi la copil fără rost sau când nu ai chef de el, faci asta pentru ca tu ai niște nevoi nesatisfăcute?

Eu cred că așa cum “băieții” merg la meci sau ies la o bere…așa și noi avem nevoie să ieșim la cumpărături singure (chiar dacă nu cumpăram nimic) sau să ieșim cu o prietenă să stăm de vorbă.

Eu mă întorc acasă de obicei cu alt tonus și parcă mai zâmbăreață și mai energizată…

Doamne, nu dau vina pe copii, îi iubesc, îi drăgălesc, ne jucăm….dar în afară de faptul că sunt MAMA, sunt și OM si am niște nevoi.

Așa cum am citit în minunata carte pe care ți-o recomand cu toată călduraCele cinci limbaje ale iubirii” scrisa de  Gary Chapman, pentru a putea “funcționa”, avem cu toții nevoie ca toate rezervoarele să fie pline, altfel apare dezechilibru și nemulțumire, frustrare…tristețe.

Încearcă să faci o listă cu lucruri de făcut în următoarea zi și să-ți găsești timp pentru ele, iar pe parcurs ce le faci să le tai de pe listă și ai să vezi ce satisfacție vei avea când vei vedea la sfârșitul zilei că ai făcut tot ce ți-ai propus și în plus ai avut timp și pentru TINE.

Eu mă simt în al nouălea cer când văd tot ce am reușit să fac într-o zi.

De obicei toată lumea spune….e, stai acasă, ce mare lucru faci? Ei bine, poate cei ce comentează ar trebui să fie măcar pentru o săptămână în pielea ta, să vadă cum este să faci ordine, iar în 10 minute să fie la fel….să nu stai deloc și să nu se vadă nimic…pentru că 2 zuzulici umblă în voie peste tot.

Nu-ți închipui că le las să scoată toate jucăriile și după aceea le strâng eu, dar sunt momente în care casa arată ca după bombardamente, iar eu tocmai ce terminasem de făcut curat cu o oră înainte.

Unde există copii mici inevitabilul este la el acasă.

Nu sunt de acord cu bona, chiar dacă știu mame care sunt foarte satisfăcute de serviciile oferite de aceste doamne și chiar am văzut în parc cu ochii mei câteva foarte ok.

Eu mi-am dorit foarte mult să profit la maxim de această perioadă în care pot fi lângă ele pentru a petrece cât mai mult timp cu „zuzulinele” mele.

Apelează totuși la soț, la mamă, la soacră (eu am mare noroc cu soțul meu care este foarte implicat în creșterea copiilor, o mamă și o soacră care mă ajută atunci când am nevoie) atunci când nu mai poți și ai nevoie să ieși, să te relaxezi…nu uita că ești OM, tu și copiii tăi au nevoie de tine relaxată, zâmbăreață, calmă, nu stresată și nervoasă. Ei dau ceea ce primesc…și sunt cum îi creștem noi și în ce atmosferă sunt obișnuiți să trăiască.

Nu e de mirare că vedem zilnic adulți irascibili, frustrați și supărăcioși….ei bine, așa au fost crescuți, într-o astfel de atmosferă….Așa vrei să fie copilul tău când va fi mare? Uită-te în oglindă și-l vei vedea.

Comportamentul nostru este piatra de temelie a sufletului și a felul în care va fi el ca OM.

Gândește-te că EL ți l-a dat pentru că are ce învăța de la tine și tu de la el. Fi acolo….trup și suflet…nu lăsa timpul și viața să treacă pe lângă tine….

E foarte dureros să auzi adulți spunându-și vârsta cu așa părere de rău…Tu vrei să fii așa? Trăiește fiecare clipă, bucură-te, zâmbește, iubește, trăiește cu maximă intensitate, pentru TINE în primul rând. De ce? Pentru că dacă tu ești ok cu tine, vei fi la fel și cu cei din jurul tău.

Profită de fiecare clipă, bucură-te, râzi, maimuțărește-te, dă-te în leagăn, joaca-te, fii veselă și plină de viață….așa vor fi si copiii tăi!

Măine, super mâncărici! Ceva bun, niște limonade răcoritoare și un desert raw dulce și sănătos!

Immmm, ce zici?

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


9 + opt =